Pornirea din rampă cu motocicleta se face ținând motocicleta pe loc cu frâna spate, în timp ce ambreiajul este adus în zona de fricțiune și accelerația se deschide ușor. Frâna se eliberează abia când motorul trage, iar motocicleta nu mai are tendința să coboare. Greșelile apar mai ales la oprire, când piciorul ajunge pe un sol mai jos decât se aștepta pilotul.
Cum se oprește motocicleta într-o pantă?
În pantă, motocicleta se oprește cu frâna față, iar în ultimii metri și cu frâna spate, care rămâne apăsată după oprire. Pilotul pune pe sol piciorul stâng, iar dreptul rămâne pe pedala de frână spate. Așa mâna dreaptă rămâne liberă pentru accelerație, iar mâna stângă pentru ambreiaj.
- Motocicleta se ține în prima treaptă, cu ambreiajul strâns, pregătită de plecare.
- Înaintea opririi, privirea verifică solul: denivelări, gropi, pietriș sau rigole în dreptul piciorului de sprijin.
- Pe o pantă foarte abruptă sau pe teren alunecos, ambele picioare pe sol și ambele frâne apăsate oferă mai multă siguranță.
Cum se pornește din rampă fără ca motocicleta să coboare?
- Piciorul drept ține frâna spate apăsată, iar piciorul stâng sprijină motocicleta.
- Accelerația se deschide puțin mai mult decât la plecarea pe plat.
- Ambreiajul se eliberează lent, până când motocicleta tinde să se ridice ușor pe suspensia spate și motorul își schimbă sunetul.
- Frâna spate se eliberează progresiv, în timp ce ambreiajul continuă să fie eliberat.
- Piciorul stâng se ridică pe scăriță abia după ce motocicleta s-a pus în mișcare.
Dacă motorul se oprește, frâna spate rămâne apăsată, se strânge ambreiajul, se repornește motorul și se reia secvența de la început, fără grabă.
Ce diferă când panta este laterală sau terenul alunecos?
Pe o pantă laterală, motocicleta se înclină spre partea mai joasă, așa că piciorul de sprijin trebuie pus pe partea din vale, unde solul este mai departe. Pe pietriș sau pe asfalt ud, accelerația se ține mai mică, iar ambreiajul se eliberează mai lent, pentru ca roata din spate să nu patineze. Treapta a doua, folosită cu atenție, reduce uneori patinarea pe suprafețele alunecoase.
| Situație | Sprijin | Frâna folosită la oprire | Ce cere atenție |
|---|---|---|---|
| Rampă ușoară, asfalt uscat | Piciorul stâng | Spate | Dozajul accelerației |
| Rampă abruptă | Ambele picioare sau stângul | Spate și față | Pilotul ajunge mai greu cu piciorul la sol |
| Pantă laterală | Piciorul din partea mai joasă | Spate | Distanța mai mare până la sol |
| Pietriș sau suprafață udă | Piciorul stâng, talpa întreagă | Spate, apăsată moderat | Patinarea roții spate la plecare |
Cum se coboară o pantă abruptă cu motocicleta?
O pantă abruptă se coboară într-o treaptă mică, folosind frâna de motor și frânele aplicate constant, nu în smucituri. Pe suprafețe alunecoase, viteza se reduce înainte de pantă, pentru că frânarea puternică la mijlocul coborârii poate bloca roata din față. Aderența pe pantele de munte depinde mult de cauciuc și de temperatură, subiect discutat și pentru autoturisme în articolul despre cauciucurile și drumurile de munte.
Cum se parchează motocicleta în pantă?
Motocicleta se parchează în pantă lăsată în prima treaptă, cu fața spre deal dacă locul permite, astfel încât să nu poată înainta și să strângă cricul lateral. Pe o pantă laterală, cricul lateral trebuie să fie pe partea din vale: motocicleta stă mai înclinată și mai stabil. Cu cricul spre deal, motocicleta ajunge aproape verticală și poate cădea pe partea opusă. Pe asfalt încins sau pe pământ moale, sub cric se pune o plăcuță rigidă.
Cum se exersează pornirea din rampă?
Exercițiul începe pe o pantă ușoară, într-un loc fără trafic, și trece treptat spre rampe mai abrupte, abia după ce secvența frână–ambreiaj devine automată. Cursurile de pilotaj cu instructor includ de obicei pornirea și oprirea în pantă, iar corecturile primite acolo scurtează mult perioada de învățare. Cizmele cu talpă aderentă contează pe pantă, iar mărimea lor se verifică atent, ca în cazul echipamentului moto comandat online care nu se potrivește. Drumurile de munte pun la încercare tocmai aceste deprinderi, iar o excursie la munte planificată din timp este un bun prilej de a le exersa în condiții reale.
